marți, 29 iunie 2010

Ce ar trebui sa spui, daca ai putea vorbi. Daca ai stii sa vorbesti...

N-ai sa ma crezi, dar te iubesc.
Poate n-ai sa ma afli niciodata, dar sa stii ca te iubesc.
Sunt o pacoste, dar sa mor daca nu te iubesc.
Daca vrei, nu sunt nici om liber, ... pentru ca te iubesc.
Am luat o bucata de paine si am inmuiat-o in vin si m-am sfintit, pentru ca te iubesc.
Mainile mi se impreuneaza si ma rog ca pasii sa ti se prelinga dumnezeiesc pe strazi, pe toate strazile din noi.
Si eu sunt o strada in capul careia te asteapta o biserica in care sa intri si sa mananci o bucata de paine imbibata-n vin.
Sau cred ca sunt un labirint, dar sa ma ia naiba pe mine, pentru ca... te iubesc.
Ma duc sa ma culc ca sa te visez, sa visez cum te iubesc pe tine, cea careia nu ii plac banalitatile si discutiile prin statii.
Si restul e tacere, e iubire?

Dar tot n-am ispravit cu sporovaiala despre filmul - de groaza si de mister. Da, ma port cam alandala: e grav ca eu fac daruri si tot eu fur ce ofer?

3 comentarii: