Dulcile noastre vacante

Scriu tot mai rar - nu e nici un mister la mijloc: e vacanta...

Ti le amintesti? Pe ele, dragele de vacante... Eram fie pe munte, la Sfanta Ana, fie prin Costinesti, aciuiati cu cortul pe la vilele neterminate ale cunostintelor, bantuind cu buzunrelele goale - cele mai bogate vacante din viata noastra!

Mai stii caldura care ne topea in cort la Gura Portitei, sau lacrimile nefericite de la poalele Muntelui Rosu? Tii minte noptile cu luna ca mustarul din Bulgaria, ori plimbarile interminabile prin parcurile (toate, Doamne - ne facusem un fix in a mai descoperi unul!) din Bucuresti?

De ce e oare asa de mare lumina in om, cand simte ca si moartea si napastuirea si haul pot fi surpate de iubire? Macar dacas sti de ce Dumnezeu se lasa amagit cu rugile noatre si cateaodata, de parca nu i-ar pasa, lasa sa-i cada un strop de miere in fagurele care asteapta. Asa, din cand in cand...Doamne, Doamne, cata liniste, cata tandrete in toate incaperile fagurelui care asteapta, asteapta, niciodata in zadar, niciodata fara credinta.

De unde vin toate astea?

Prima impresie despre

Cu felul ei putin ingrat, pustoaica asculta serios melodia aceea despre tigani, mereu cu drag, punand-o tot timpul si avand in felul asta impresia ca tiganii mergeau si-acum si vor mai merge, chiar daca a venit toamna, chiar daca va veni iarna...

Purta cozi (!!!) si avea o uitatura cam suchie. Cu un zambet smecher se uiat la florile de pe masa, niste flori albicioase de toamna... Langa vaza, troita de lemn isi ducea viata plina de bun-simt, fara sa pretinda nimanui ceva, o simpla troita la care se inchina, rugand dumnezeii de lemn sa-i apere parintii, surorile, prietenii si pe toti oamenii de pe pamant.

Cand mergea, se tinea de coyi si privea prin breton asfaltul, dorind sa gaseasca vreo moneda de un ban ori vreun semna al norocului, nu de alta, dar i-ar fi placut grozav sa le dea prietenilor, s-o tina minte.

Avea cozi, breton, dintii strambi si pretindea ca cica ei nu-i e frica de oameni. Ca, cica, oamenii ar fi fratii ei si toti cainii si florile - fibre ale trupului ei.

N-am aflat inca ce vrea sa faca in viata.

Vorbeste la modul conjunctiv prezent: as vrea sa traiesc intr-un copac, sa invit veveritele la mine in locuinta, sa mananc zmeura, sa vorbesc cu ursii, sa tac vorbind,, sa tac dormind, sa tac murind.

Nu s-a schimbat prea mult pana azi. Iubirea e motivul.