Prima impresie despre

Cu felul ei putin ingrat, pustoaica asculta serios melodia aceea despre tigani, mereu cu drag, punand-o tot timpul si avand in felul asta impresia ca tiganii mergeau si-acum si vor mai merge, chiar daca a venit toamna, chiar daca va veni iarna...

Purta cozi (!!!) si avea o uitatura cam suchie. Cu un zambet smecher se uiat la florile de pe masa, niste flori albicioase de toamna... Langa vaza, troita de lemn isi ducea viata plina de bun-simt, fara sa pretinda nimanui ceva, o simpla troita la care se inchina, rugand dumnezeii de lemn sa-i apere parintii, surorile, prietenii si pe toti oamenii de pe pamant.

Cand mergea, se tinea de coyi si privea prin breton asfaltul, dorind sa gaseasca vreo moneda de un ban ori vreun semna al norocului, nu de alta, dar i-ar fi placut grozav sa le dea prietenilor, s-o tina minte.

Avea cozi, breton, dintii strambi si pretindea ca cica ei nu-i e frica de oameni. Ca, cica, oamenii ar fi fratii ei si toti cainii si florile - fibre ale trupului ei.

N-am aflat inca ce vrea sa faca in viata.

Vorbeste la modul conjunctiv prezent: as vrea sa traiesc intr-un copac, sa invit veveritele la mine in locuinta, sa mananc zmeura, sa vorbesc cu ursii, sa tac vorbind,, sa tac dormind, sa tac murind.

Nu s-a schimbat prea mult pana azi. Iubirea e motivul.