Puntile-s rupte-ntre noi si sa te-astept am uitat... Absenta ta nu m-a tinut fara somn ca-nainte si totusi sunt treaz. Nu inteleg de ce e durerilor dat adolescentul a carui umbra calca-n barbatie fierbinte.
Sigur, astfel gandind, cel ce pierde-s tot eu: privesc peretii afumatei mele-ncaperi, apoi ascult strada cu murmuru-i greu. Mi-e dor de vocea ta, mi-e dor de propriile mele taceri.
Dar trebuie sa vina o calesca (mi-a promis si l-am crezut, cineva din rama oglinzii de argint), ca sa scap de singuratatea ce ma tine inchis.
De ce cred copiii in povestile ce-ntotdeauna mint?
pentru ca au nevoie sa creada in ceva iar mai apoi pot constientiza mai usor ca, nu numai, povestile mint.
RăspundețiȘtergerepovestile mint frumos...
RăspundețiȘtergereDar nu numai copiii cred in povesti...
RăspundețiȘtergere