Ai vrea sa traiesti clipe purificate de orice dezgust si dispret fata de cea mai mica unitate de masura a mortii - clipa, scotandu-ti radacinile din prezent si din alte timpuri, si sa te apropii cu inca un pas de pragul de sus al cerului pentru a mangaia greierii de-acuma muti ai revelatiilor.
Pentru ca nu putem sa traim astfel de clipe mai des (si asta-i foarte bine), omul si-a inventat sarbatorile: Craciunul, Pastele, Anul Nou, Moartea, Botezul, Nasterea, in care tinem un moment de piosenie pentru cei ce am fost, dupa care ne parasim cat putem de repede si o tulim spre o realitate sfanta, neinceputa, in care credem cu adevarat.
Numai credinta asta alina sufletele noastre, care de atata singuratate se travestesc in masti: ras strident, voie-buna fortata, betie uitatoare, excursii la mare si la munte, filme, teatru...
va veni fluxul si va lua scoicile vechi, va veni refluxul si va aduce altele noi. Numai noi, oamenii, am fost dotati cu o anomalie: disperarea.
La multi ani, de 1 iunie...
eu cred ca textele tale nu merita comentate...eu cred ca ele trebuie tinute minte, rumegate....
RăspundețiȘtergereEu cred, asa cum spuneam de curand, ca textele noastre sunt ca mesajele pe care naufragiatii pe insule pustii le pun in sticle, pentru a le arunca pe apa. Cu speranta ca vor ajunge undeva unde sa prinda colt...
RăspundețiȘtergere