sâmbătă, 29 mai 2010

Juan Ramon Jimenez









Te-am cunoscut, caci privind
urma lasata pe carare,
m-a durut inima peste care calcai.
Am alergat nebun; toata ziua in cautare,
precum un caine fara stapan.
... Plecasesi, plecasesi! Si talpile tale
calcau peste inima mea
intr-o fuga fara sfarsit
de parca ea ar fi fost drumul
ce pentru totdeauna te rapea.

4 comentarii:

  1. imi place, este pe gustul meu. frumoasa alegere :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, un poet mai putin cunoscut si tradus la noi, din pacate...

    RăspundețiȘtergere
  3. Juan Ramon Jimenez este "foarte frumos" asa cum au observat prozelitele blogului tau,in limba lui materna.
    De curiozitate cititi cateva lucruri despre Juan Ramon si despre femeia fata de care a manifestat o dependenta patologica,Zenobia Camprubi,sotia lui.Zenobia sau icoana devotamentului.
    Am facut "cunostiinta" cu opera lui Juan Ramon intr-o biblioteca superba ,in Madrid,prin intermediul unei naratiuni lirice, "Platero y yo".
    Un univers naiv in care te poti regasi la orice varsta.
    Pacat ca apare in asemenea "circumstante virtuale"...

    RăspundețiȘtergere