Mi-am promis ca anul asta sa ma rup de tot ce a fost. Pentru Dumnezeu, nu pot sa ma transform intr-o asteptare! Iar daca o fac, sa astept fericirea, nu obliagtoriu un anume om.Asa incat, 2011 va insemna din nou plimbari prin parc ori pe plaja, noianele de stele care asteapta sa fie admirate ca satele de pe deal, oamenii pe care vreau sa ii redescopar, visele pe care mi le-am furat atatea luni singur.
De fapt, da - asta ma intreb: oare avem dreptul sa ne luam singuri ceea ce poate fi al nostru, sa nu ne imbracam in mantia destinului, ci in cea a nefericirii? Cine sa ne dea dreptul asta?
La multi ani, anule, si lasa-ma sa re-traiesc!
Dap, avem toate drepturile universului. Si cel mai frumos este acela ca realizam la un moment dat ca nefericirea si izolarea nu e calea ;)
RăspundețiȘtergere