La inceput...

...a fost uitarea...

Sa uiti rautatea, prostia, egoismul altora si al tau, greselile pe care le-au facut altii si pe care le-ai facut si tu. Sa uiti ce ai facut, ce n-ai facut, sa uiti ce ai crezut si ce n-ai putut crede, sa uiti ce ai sperat, sarutarile oamenilor care s-au dus, a celor care n-au venit niciodata, sa uiti vara care a trecut sau cea pe care ai asteptat-o in zadar. Sa uiti momentele cand ai fost puternic, sau cele in care n-ai putut fi suficient de barbat ca sa incepi, sa mergi mai departe, sau sa inchei un drum. Sa uiti de cei din jur si de tine.

Si… dupa?